Trecutul...Prezentul...Viitorul...

Ce faci atunci cand iti doresti sa lasi trecutul in urma, dar trecutul te urmareste constant??? Ce faci cand simti nevoia sa incepi o alta viata?? Ce faci cand simti ca tot ce traiesti nu e ceea ce ar trebui?? Ce faci atunci cand iti doresti ceva atat de tare incat ti-ai da viata??? Ce faci atunci cand esti inconjurat de oameni, dar te simti mai singura ca niciodata??

Raspuns: NU FACI NIMIC!! Sau schimbi totul...
Imi doresc uneori sa fi avut total alta viata...Nu vreau sa fiu inteleasa gresit: nu regret nimic, doar ca uneori mi-as dori sa fiu atat de ignoranta incat sa nici nu disting negrul de alb...poate asa ar fi mai usor. Am observat de cateva ori cat de fericiti sunt oamenii ingoranti; acolo in prostia lor ei nu ajung vreodata sa isi puna intrebari existentiale sau sa fie tulburati de alegeri intre trecut si viitor.
Probabil ca aici am vrut sa ajung: Eu am considerant intotdeauna ca fiecare om face propriile alegeri, pentru care este responsabil si datorita carora ajunge sa se simta impacat cu sine...SAU NU!! Si ajungi intr-un moment in viata ta cand alegerile tind sa porneasca pe cont propriu si sa iti hotarasca un destin pe care nu ti-l doresti, datorita unor factori precum: conditie sociala, infatisare, mentalitate, perceptii, etc.
Gandesc la rece acum incercand doar sa gasesc un motiv bun pentru care procedez in felul acesta zilele acestea, zile in care m-am hotarat ca uneori trebuie sa gandesc cu capul si nu cu sufletul, sa pun nevoile mele inaintea nevoilor celorlalti...e relativ simplu: TREC PRINTR-UN CHIN INGROZITOR INCERCAND SA DAU UN SENS VIITORULUI MEU!!!

Ai pierdut ceva?

În viaţa fiecăruia sunt zile în care, închişi în spatele multor uşi închise, imaginea obsedantă a unei persoane (lucru, animal, întîmplare, amintire) ne împiedica sa realizam esenţa trăirilor noastre.
Dacă întrebarea următoare este: "Dar pe tine ce te obsedeaza?", răspunsul este relativ simplu: pe mine mă obesedeaza o amintire, o persoana, o decizie ce îmi va influenţa viitorul iremediabil, o melodie...
De ce mă obsedeaza toate astea??
Pentru ca undeva, pe drum, le-am pierdut pe toate. Am pierdut ocazia de a avea o relaţie minunată cu un bărbat bun, căruia nu i se permite sa fie excepţional, amintirea unei prime iubiri timpurii s-a pierdut si ea pe traseu, melodia nu s-a pierdut dar peste ea (la fel ca peste toate ce imbatranesc), s-a aşternut tăcerea. Cat despre decizie...intr-o tăcere în care nu am ştiut sa ascult am uitat ce conta si am uitat sa iau decizia corecta, ceea ce m-a aruncat intr-un cerc vicios al compromisurilor.
Am realizat ca imi place sa tac atunci cand ar trebui sa exprim tot ce simt sau gandesc, ca şansele care mi s-au dat au fost intotdeauna valoroase, dar nu am stiut sa profit de ele si mai presus de toate astea, in lupta mea pentru "ceva" am uitat care ii era scopul, am uitat pentru ce luptam.
Da, se poate spune ca am pierdut ce iubeam mai mult si e singurul regret pe care il am in toata viata mea. Nu regret ca l-am pierdut, regret doar ca nu am stiut sa renunt la timp...

LA MULTI ANI DRAGELE MELE!!!!!

"Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada

cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu

adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de
televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si
actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri.
Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari
embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie.
Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului
dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau
porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla
Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in
reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in
mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune,
roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au
de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu
il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei
e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti
biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei,
pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din
ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra
se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai
in jurul lor."
Citeam aceste cuvinte, apartinand lui Mircea Cartarescu in urma cu cateva zile si realizam ca sunt unii barbati care stiu sa aprecieze o femeie insa deseori nu o fac din pura obisnuinta...
Sunt atat de multe lucruri frumoase pe care o femeie este capabila sa le ofere, si atat de putine ocazii in care au sansa sa o faca...
Si iata cum am plecat de la o idee si am reusit sa trec inevitabil la alta.
Prin urmare sa revenim la ideea initiala: LA MULTI ANI dragele mele!!!Pentru ca sunteti minunate si pentru ca nu va laudati cu asta, pentru ca aveti puterea de a da nastere unor fiinte minunate, pentru ca purtati uneori povara unei lumi intregi pe umeri si nu va lasati doborate...pentru asta sunt mandra sa spun: MA BUCUR CA SUNT FEMEIE!!!!!!!!!

Just the blue sky...

Scriam odata asta cu gandul la limite, dar intr-o zi am aflat ca limitele nu exista si ca “Just the blue sky…” e mai mult decat atat: e un mod de viata, e o emotie, o lipsa acuta de ganduri vindecata la prima privire catre viitor…

Te opresti si…inconjurat de alb te intrebi daca exista atata frumusete si…exista. E mai reala decat orice certitudine din viata ta…certitudine ce a fost doar o iluzie. Te incapatanezi intr-o incercare stupida de a te parasi si descoperi ca speranta exista doar atunci cand crezi in ea.

Incepi sa crezi ca nu e nimic intamplator si stii ca viata nu e altceva decat o alegere, prin urmare totul se cladeste pe alegeri: mai intai ale parintilor pentru tine, ale tale pentru tine, ale celor ce te influenteaza pentru tine si catre jumatatea vietii tale ajungi sa hotarasti tu pentru altii si sa influentezi viata unor oameni asupra carora nu ai nici un drept, dar...cineva trebuie sa supravietuiasca si pentru prima data iti doresti sa fi egoista si egocentrista...

E doar o perioada proasta prin care treci si iti doresti ca unele lucruri sa fie altfel...esti trista de prea mult timp cand iti amintesti cum adorai sa razi...simti nevoia sa te razbuni cand fulgi de nea iti amintesc de iertare...mergi pe lozinca "n-am!!pleaca!!" chiar si atunci cand iti doresti sa ai pe cineva langa tine...spui "te iubesc" din obisnuinta si de prea putine ori simti nevoia sa ii arati ca il iubesti...

Si totusi cand te uiti in oglinda, seara, inainte de culcare realizezi sa ai ramas acelasi copil bland si in spatele mastilor de gheata ai ramas aceeasi copila dulce si libera dintotdeauna...si parca atunci...atunci nu mai e asa urata viata si maine...

"It's a new day

It's a new world

It's a new life

And I'm feeling good!!!"

O ... anume!!!

Vine o zi anume, dupa o perioada cand fiecare simte ca are o zi speciala...propria sa zi in care sa fie ceea ce isi doreste si nu ceea ce trebuie...

Fiecare viata are un moment de cumpana: o zi...o ora...o clipa...o jumatate de clipa...o jumatate din jumatatea unei clipe...moment de schimba radical perspectiva despre viata, despre sine, despre lume, despre viitor, despre ceea ce insemnam fiecare in viata fiecaruia...

Exista o persoana anume in trairile fiecarui om ce i-a influentat sau ii va influenta emotiile si gandirile, dezamagirile si fericirile, prezentul si viitorul...

Cineva imi spunea cu ceva timp in urma ca dragostea vietii mele niciodata nu va fi acceasi persoana cu sotul meu si totusi... totusi inca nu vreau sa cred asta. Inca mi-a ramas timp sa demolez acest mit...sa demonstrez tuturor ca viata e frumoasa si ca optimismul meu nu e trecator, ca omul perfect exista si o sa vina pe un cal alb si in armura stralucitoare, ca iubirile ca in povesti sunt perfecte si exista azi asa cum au existat in trecutul rece si indepartat...

Greselile ne determina uneori sa privim inapoi spre noi si sa realizam ca ar trebui sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem si uneori - mai des decat o facem acum - ca suntem oameni si avem dreptul divin de a gresi insa de multe ori abuzam de acest drept si ne ducem catre alte extreme gandindu-ne ca oricum vom fi iertati oricum!!

Nu e adevarat!!

Nimeni nu te va ierta doar pentru ca trebuie sa o faca, ci o va face din motive probabil cu totul gresite si trebuie sa iti ceri iertare atunci cand esti vinovat. Si pentru ca altii sunt capabili sa te ierte trebuie sa stii sa ierti pentru ca e frumos si drept. Oamenii te vor insela mereu insa cea mai mare pedeapsa pentru ei va fi sa ii ierti gandindu-te ca asa i-ai putea schimba viata...

Inchei spunand doar ca suntem oameni si pentru fiecare dintre noi ceva anume este hotarator in viata si ne influenteaza pozitiv sau negativ!!

Viata noastra nu depinde de influentele externe, ci doar de scopul nostru in viata...un SCOP SUPREM!!!!

Prom night...

So PROM NIGHT...
A fost si a trecut si asta si de la visele de printesa ce astepta un print in a shining armure a ramas decat o printesa de portelan ce s-a spart la prima atingere...
Indiferent de starea mea a fost frumos si mi-am exersat zambetul intr-un mod exceptional, sunt o adevarata actrita si am fost exact ce si-au dorit ceilalti de la mine...
Si totusi cand am ajuns acasa si am pus capul pe perna, visul meu s-a spulberat inainte de a incepe...
Cam atat si despre bal...

Un an...

"Si te trezesti singura, cand ar trebui sa sarbatoresti, amintindu-ti singura ca viata nu e o poveste si poate perioadic iti amintesti ca nu mai e asa cum ti-ai dorit odata, asa cum ai visat intr-o noapte in bratele unui om pe care l-ai pus in centrul universului tau.
Ai putea spune ca se numeste destin si ai putea trece mai departe, dar tu stii mai bine decat atat si esti diferita cand ai vrea sa fi banala, si stai cand ai vrea sa alergi departe si...o lacrima...Din ochii mari si tristi iti permiti sa eliberezi o lacrima, care nici nu stii daca vesteste reintregirea sau catastrofa. Si dupa prima lacrima multe altele...
Iti amintesti ca el nu-si aminteste de tine si simti cateodata, foarte deca ca nu esti nici macar pe jumatate ceea ce ai vrea sa insemni in viata ta, in viata lui, in viata lor...nici macar jumatate, nici macar un sfert...nici macar putin...nici macar putin...nici macar..."

Scriam asta cu ceva timp in urma si simteam toate astea si am simtit nevoia precum o hiena preistorica sa musc din durerea ce ma apasa, dar mai apoi am ascultat de cuvinte si mi-as fi dorit sa le fi ignorat.
Acum dupa furtuna am ramas cu amintiri...multe amintiri frumoase si urma unui sarut imprimata pe retina, buze, chip, perna, spatiu, timp...
Si imi mai amintesc de o minune ce a durat 2 saptamani, in locul celor trei zile...si imi amintesc de mine copilu' ce eram si de visele mele si...parca viata nu e chiar asa urata cum pare si parca zambetul din inocenta unui copil te trezeste la realitate si iti da aripi sa zbori precum fluturele ce maine nu va mai exista asa cum si tu ai putea disparea de maine...
Acum simt ca sunt pe calea cea buna...si imi e bine, o stare simpla si placuta, dincolo de viata pe care mi-a oferit-o el si dincolo de ceea ce urmeaza...