Schimbare...

Simt ceva nedefinit acum...nu pot spune in cuvinte exact ce.Imi place sentimentul...simt ca in sfarsit incep sa traiesc nu sa exist...Imi place tot ce simt,e ceva nou pentru mine.Nu e vorba ca m-am indragostit sau ceva de genul acesta....e altceva,pentru prima data in viata simt ca am incredere in ceva mai presus de cuvinte,mai presus de mine si mult mai departe de acest univers...as putea scrie ore in sir si tot nu as surprinde esenta....
In putine cuvinte...SIMT O SCHIMBARE!!!

Cateva ore ma despart de o raspantie…continuam “cosmarul” sau ma intorceam spre mine…pentru prima data zambesc si ma prefer…Sunt ipocrita…imi doream “cosmarul” dar am ales trairea…visul ramane vis doar daca eu ii permit…nu renunt la mine,oricat de mult urasc iluzia….imi achit datoria cu umilinta si trec mai departe.Nu a fost in zadar nimic de pana acum…nu fug din obisnuinta…nu mai fug deloc…Sunt un abstract desavarsit…inca nu pun punctul…nu m-am definitivat dar intrezaresc o schimbare…incep sa traiesc nu sa exist…

Ma opresc, dar nu aici…cat timp punctul nu e pus mai e o speranta…

Definesc un ideal…Scopul?Sa ma intregeasca pe mine ca om?Scopul nu ma contureaza,se confunda cu idealul si ma defineste…Cred in vise si iluzii fara a parasi campul de lupta…gandind asa incolteste slabiciunea….eu insami sunt o slabiciune…pentru mine,nu pentru tine sau ei…degeaba ma schimb-ma vei privi la fel-zecile de masti nu cad odata cu trecerea timpului,ele doar se agata de mine pana devin o parte din propria-mi fiinta….o parte din partea partii mele de suflet…

Devin sentimentala,dar ma opresc…intreb DE CE?Gasesc acelasi raspuns inexistent….trec mai departe…De cateva luni ma lovesc de acelasi zid…UN OM…nu imi modifica existenta,dar ma impiedica sa imi urmez cursul…Gasesc ceva intr-un singur om,dar nu e de ajuns,nu sunt pregatita sa ma multumesc cu o jumatate,vreau TOTUL!Ma intriga ceva intr-un el….nu vrea sa traiasca,se incapataneaza sa existe si…si atat.E opera mea asa cum sunt eu creatia altcuiva….Ma opresc din nou…Urasc operele desavarsite,il preferam abstract!!

Just a thought...

O pagina citita….o lectie invatata…o durere de moment ce fuge cu prima adiere.Doua zile a durat minunea…inainte de ea ma obisnuisem sa nu mai vreau,acum imi doresc totul…ma vreau pe mine,vreau un el vesnic,imi doresc o stare de bine…echilibru si centrare…o stare simpla de pierdere unde sa simt cu intensitate dubla…

Nu te mai iubesc ca alta data,dar iubesc…o iubire pura,ce nu ma mai macina….o iubire de frumos, de bine,de viata,de mine,iubesc un vesnic noi….Obisnuiam sa cred ca vreau ceva…heh,ma mai insel si eu cateodata,nu-mi mai doresc ceva…vreau un mic TOT…

Off...

Sincer nu inteleg de ce oamenii se cearta atat de des...de ce oare ei nu inteleg ca viata e si asa destul de nasoala??Pentru ce atatea reprosuri si atata neincredere??Suntem chiar atat de limitati incat sa nu intelegem ca avem nevoie unii de altii??Chiar avem nevoie de false complexe??Uff ce de intrebari fara raspuns...

Frumusete...

Azi am fost in plimbare pe munte...am avut motive suficiente sa plec de acasa.Oboseala deja isi pusese amprenta pe chipul meu si aveam nevoie de o iesire.Am luat drumul Pesterii Ialomicioara si am nimerit exact in ziua de hram...a fost foarte frumos tot ritualul de acolo dar si peisajul...

Te intereseaza sau vrei sa stii??

Nici acum nu am reusit sa inteleg care e treaba cu intrebarile de genul:Unde pleci??De ce pleci??Pentru cat timp??Ce faci acolo??Unde ai fost?? etc...pur si simplu nu pot sa inteleg...pana la urma daca am chef iti spun eu din proprie initiativa,nu am nevoie de un destept sa ma intrebe tot timpul chestia asta.De ce ti se pare ca as vrea sa te bagi in seama??