Scriam odata asta cu gandul la limite, dar intr-o zi am aflat ca limitele nu exista si ca “Just the blue sky…” e mai mult decat atat: e un mod de viata, e o emotie, o lipsa acuta de ganduri vindecata la prima privire catre viitor…
Te opresti si…inconjurat de alb te intrebi daca exista atata frumusete si…exista. E mai reala decat orice certitudine din viata ta…certitudine ce a fost doar o iluzie. Te incapatanezi intr-o incercare stupida de a te parasi si descoperi ca speranta exista doar atunci cand crezi in ea.
Incepi sa crezi ca nu e nimic intamplator si stii ca viata nu e altceva decat o alegere, prin urmare totul se cladeste pe alegeri: mai intai ale parintilor pentru tine, ale tale pentru tine, ale celor ce te influenteaza pentru tine si catre jumatatea vietii tale ajungi sa hotarasti tu pentru altii si sa influentezi viata unor oameni asupra carora nu ai nici un drept, dar...cineva trebuie sa supravietuiasca si pentru prima data iti doresti sa fi egoista si egocentrista...
E doar o perioada proasta prin care treci si iti doresti ca unele lucruri sa fie altfel...esti trista de prea mult timp cand iti amintesti cum adorai sa razi...simti nevoia sa te razbuni cand fulgi de nea iti amintesc de iertare...mergi pe lozinca "n-am!!pleaca!!" chiar si atunci cand iti doresti sa ai pe cineva langa tine...spui "te iubesc" din obisnuinta si de prea putine ori simti nevoia sa ii arati ca il iubesti...
Si totusi cand te uiti in oglinda, seara, inainte de culcare realizezi sa ai ramas acelasi copil bland si in spatele mastilor de gheata ai ramas aceeasi copila dulce si libera dintotdeauna...si parca atunci...atunci nu mai e asa urata viata si maine...
"It's a new day
It's a new world
It's a new life
And I'm feeling good!!!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu