Definesc un ideal…Scopul?Sa ma intregeasca pe mine ca om?Scopul nu ma contureaza,se confunda cu idealul si ma defineste…Cred in vise si iluzii fara a parasi campul de lupta…gandind asa incolteste slabiciunea….eu insami sunt o slabiciune…pentru mine,nu pentru tine sau ei…degeaba ma schimb-ma vei privi la fel-zecile de masti nu cad odata cu trecerea timpului,ele doar se agata de mine pana devin o parte din propria-mi fiinta….o parte din partea partii mele de suflet…

Devin sentimentala,dar ma opresc…intreb DE CE?Gasesc acelasi raspuns inexistent….trec mai departe…De cateva luni ma lovesc de acelasi zid…UN OM…nu imi modifica existenta,dar ma impiedica sa imi urmez cursul…Gasesc ceva intr-un singur om,dar nu e de ajuns,nu sunt pregatita sa ma multumesc cu o jumatate,vreau TOTUL!Ma intriga ceva intr-un el….nu vrea sa traiasca,se incapataneaza sa existe si…si atat.E opera mea asa cum sunt eu creatia altcuiva….Ma opresc din nou…Urasc operele desavarsite,il preferam abstract!!